În urma tratatului de la Passarovitz (războiul otomano - habsburgic câștigat de austrieci) din 1718 Oltenia intră sub stăpânirea habsburgică, aceștia numind-o "Kleine Walachei" (adică "Valahia Mică", față de Muntenia care era "Valahia Mare").
Datorită tentativei habsburgilor de a instaura în Oltenia o administrație proprie, de a o transforma într-o provincie imperială, lucru pe care nici turcii nu-l reușiseră pe parcursul mai multor sute de ani, se dezvoltă o puternică mișcare de revoltă, care a cuprins toate segmentele societății, de la țărani și micii meseriași, până la comercianți, mica și marea boierime. Nemulțumirea populației era provocată atât de caracterul militar, precum și cel economic ce presupunea colectarea veniturilor provinciilor în visteria curții imperiale austriece.
În acest context amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaiîntâlnite în Europa, habsburgii întâmpinând mari dificultăți în tentativa de a prelua puterea de facto în provincie.
Strângerea dărilor era extrem de dificila deoarece la vremea respectiva nu exista încă șoseaua de-a lungul defileului Oltului și trupele austriece erau nevoite să străbată munții dintre Oltenia și Transilvania pe cărări muntoase foarte dificile și pe deasupra erau atacate foarte des de cete de haiduci(panduri). Ca urmare a acestor probleme Imperiul habsburgic decide dinamitarea muntelui de-a lungul Oltului formându-se astfel drumul pe care-l utilizam astăzi ca punte de legătura între Oltenia și Transilvania (drumul a fost asfaltat în perioada comunistă). Trebuie menționat că probleme similare le-au avut și romanii la cucerirea Daciei, aceștia atacând cetatea Sarmizegetusa pe trei direcții, una din ele fiind Defileul Oltului. Trupele lui Traian au întâmpinat probleme foarte mari pe acest traseu şi predecesorul său la cârma Imperiului, împăratul Hadrian, a creat un drum de acces din lemn de-a lungul Oltului.
În ceea ce privește cuvântul fraier acest cuvânt vine din limba germană, de la Freiherr care era de fapt un titlu de nobil, dar un rang mai de jos, tradus prin baron.
Acești baroni au trăit în Oltenia pe vremea Imperiului Austro-Ungar și se ocupau de colectarea dărilor din zonă cu ajutorul trupelor militare în vederea trimiterii către curtea imperială. Trupele de haiduci precum și populația au preluat astfel cuvântul care este asociat cu o persoană care strânge dările din sate și care ulterior urma să fie haiducită.
Am putea astfel să ne jucăm puțin cu aceste cuvinte susținând că pandurii noștri au reușit sa-i haiducească pe fraierii (baronii) austrieci.
Mai există și alte versiuni care încearcă să deslușească semnificația cuvântului, toate fiind legate de zona Olteniei.
Mai există și alte versiuni care încearcă să deslușească semnificația cuvântului, toate fiind legate de zona Olteniei.
În urma tratatului de la Belgrad din 1739 (războiul otomano-habsburgic-rus câștigat de otomani), Oltenia este realipită la Țara Românească. Craiova devine între 1735 și 1770 capitala unei regiuni cufundate în anarhie, fără o apartenență statală reală, în care haiduci ca Iancu Jianu făceau legea.
Pe o perioadă de aproximativ 100 de ani, Oltenia devine sălașul unor celebri haiduci și panduri din Oltenia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu