BrExit on Funny Cards / Cartoons

Gas Station Fails Compilation 2016

The Ducks are Attacking - Epic Funny Compilation

Funny Dogs Dreaming, Snoring & Sleeping [Full HD]

Istoricul expresiilor populare

A da bir cu fugiţii. Având în vedere dezordinea şi abuzurile din acele vremuri, mulţi români alegeau calea pribegiei sau cum am spune astăzi, \"dădeau bir cu fugiţii\", adică fugeau sau se sustrăgeau de la obligaţii şi răspundere. Stelian Dumistrăcel susţine că expresia \"a da bir cu fugiţii\", se referă la ţăranii care, din cauza fiscalităţii excesive din epoca domniilor fanariote, se refugiau în Balta Brateşului, din regiunea Dobrogei, spre a scăpa de plata birurilor. Ieftin ca braga. Atunci când achiziţionăm diverse chilipiruri, spunem că au fost \"ieftine ca braga\". Foarte puţini mai cunosc şi folosesc în prezent braga, care în trecut a fost o băutură răcoritoare, cu gust acrişor şi miros specific, preparată din făină de mei, porumb sau secară fiartă şi fermentată sau din bucăţele de mămăligă sau pâine fermentate în apă. Era o băutură accesibilă oamenilor săraci din vremurile de altădată care momentan nu mai prezintă vreun interes culinar. Probabil că era destul de respingătoare, ţinând cont de ingredientele şi tehnologia de producţie. S-a dat la linie. Spunem despre o persoană că \"s-a dat la linie\", adică s-a îndreptat, s-a acomodat cu o situaţie nouă, ca în cazul elevului îndărătnic la învăţătură care, doar după o pedeapsă severă, \"se dă la linie\" şi intră, într-un final, în rândul elevilor silitori. Expresia îşi are rădăcinile în istoria modernă a ţării, când autorităţile vremii au decis sistematizarea satelor care erau adesea formate din mici gospodării ţărăneşti sărace risipite în peisajul pastoral, adică fără vreo noimă urbanistică. Îndreptarea situaţiei s-a făcut pe cale legală, prin scoaterea gospodăriilor ţărăneşti \"la lumină\", fiind date sau trase \"la linie\", de-a lungul unui drum de acces. Ai carte, ai parte. Elevul silitor este adesea încurajat cu vorbe dulci că, dacă \"are carte, are parte\" de un viitor mai bun. Este ştiut că în trecut, cartea era un obiect puţin cunoscut în rândul ţărănimii numeroase şi, în consecinţă, termenul de \"carte\" era folosit mai degrabă cu înţelesul de act sau document, adesea în sensul mai larg de act de proprietate. Aşadar, în acele vremuri de demult, dacă aveai carte sau act de proprietate, aveai parte în faţa instanţei de judecată ! A da ortul popii. Este o expresie plastică, mai puţin plăcută, adică \"a da ortul popii\", care se foloseşte atunci când vorbim despre o persoană care a murit. În trecut, ortul era o monedă de valoare mică, prin care se plătea o taxă preotului care oficia ritualul de înmormântare. În anumite zone din ţară, mai există încă obiceiul de origine păgână de a pune monede în mâna mortului, pe ochi sau pe piept, în credinţa că acesta are nevoie de bani ca să plătească vămile către lumea morţilor. De asemenea, în prezent se mai aruncă cu bani mărunţi la răscruce de drumuri sau se pune câte o monedă într-o batistă de pânză înnodată sau legată cu aţă, la care se mai adaugă onorariul preoţesc, unul deloc neglijabil. Dar asta-i deja altă poveste.  Turcul plăteşte. Această expresie îşi are originea într-un incident domnesc de la curtea lui Al. Ghica. În timpul unui proces în care erau implicaţi un negustor român şi unul turc, unul dintre boierii divanului a adormit în timpul judecării. Trezit ca să-şi spună părerea, el a rostit automat: “Turcul plăteşte“, ceea ce nu corespondea cu realitatea, bietul turc fiind nevinovat.

Oltenii si fraierii. Originea cuvântului fraier

În urma tratatului de la Passarovitz (războiul otomano - habsburgic câștigat de austrieci) din 1718 Oltenia intră sub stăpânirea habsburgică, aceștia numind-o "Kleine Walachei" (adică "Valahia Mică", față de Muntenia care era "Valahia Mare").

Datorită tentativei habsburgilor de a instaura în Oltenia o administrație proprie, de a o transforma într-o provincie imperială, lucru pe care nici turcii nu-l reușiseră pe parcursul mai multor sute de ani, se dezvoltă o puternică mișcare de revoltă, care a cuprins toate segmentele societății, de la țărani și micii meseriași, până la comercianți, mica și marea boierime. Nemulțumirea populației era provocată atât de caracterul militar, precum și cel economic ce presupunea colectarea veniturilor provinciilor în visteria curții imperiale austriece.

În acest context amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaiîntâlnite în Europa, habsburgii întâmpinând mari dificultăți în tentativa de a prelua puterea de facto în provincie.

Strângerea dărilor era extrem de dificila deoarece la vremea respectiva nu exista încă șoseaua de-a lungul defileului Oltului și trupele austriece erau nevoite să străbată munții dintre Oltenia și Transilvania pe cărări muntoase foarte dificile și pe deasupra erau atacate foarte des de cete de haiduci(panduri). Ca urmare a acestor probleme Imperiul habsburgic decide dinamitarea muntelui de-a lungul Oltului formându-se astfel drumul pe care-l utilizam astăzi ca punte de legătura între Oltenia și Transilvania (drumul a fost asfaltat în perioada comunistă). Trebuie menționat că probleme similare le-au avut și romanii la cucerirea Daciei, aceștia atacând cetatea Sarmizegetusa pe trei direcții, una din ele fiind Defileul Oltului. Trupele lui Traian au întâmpinat probleme foarte mari pe acest traseu şi predecesorul său la cârma Imperiului, împăratul Hadrian, a creat un drum de acces din lemn de-a lungul Oltului.

În ceea ce privește cuvântul fraier acest cuvânt vine din limba germană, de la Freiherr care era de fapt un titlu de nobil, dar un rang mai de jos, tradus prin baron.

Acești baroni au trăit în Oltenia pe vremea Imperiului Austro-Ungar și se ocupau de colectarea dărilor din zonă cu ajutorul trupelor militare în vederea trimiterii către curtea imperială. Trupele de haiduci precum și populația au preluat astfel cuvântul care este asociat cu o persoană care strânge dările din sate și care ulterior urma să fie haiducită.

Am putea astfel să ne jucăm puțin cu aceste cuvinte susținând că pandurii noștri au reușit sa-i haiducească pe fraierii (baronii) austrieci.
Mai există și alte versiuni care încearcă să deslușească semnificația cuvântului, toate fiind legate de zona Olteniei.

În urma tratatului de la Belgrad din 1739 (războiul otomano-habsburgic-rus câștigat de otomani), Oltenia este realipită la Țara Românească. Craiova devine între 1735 și 1770 capitala unei regiuni cufundate în anarhie, fără o apartenență statală reală, în care haiduci ca Iancu Jianu făceau legea.

Pe o perioadă de aproximativ 100 de ani, Oltenia devine sălașul unor celebri haiduci și panduri din Oltenia.

Romani celebri - Pitu Guli

Pitu Guli - un român erou național în Macedonia

Pitu Guli (Chirilice: Питу Гули) s-a născut în anul 1865 într-o familie săracă în orașul Cruşova (Kruševo), la vremea respectivă aflat în Imperiul Otoman. Astăzi orașul Cruşova din Macedonia este singurul oraș din lume unde limba oficială este limba aromână, 7000 din cei 11.000 de locuitori ai orașului  vorbind un dialect al limbii române.
 Pitu Guli sau Pitu Vlahul, cum mai este cunoscut în istoria macedoneană, și-a legat numele de lupta din Balcani pentru independența de sub jugul otoman, visând la o viață liberă pentru toate popoarele, indiferent de națiune.
La 17 ani Pitu Guli a plecat în capitala Bulgariei, Sofia, întorcându-se în 1885 la vârsta 20 de ani, în cadrul unei mișcări revoluționare de eliberare de sub jugul otoman conduse de Adam Kalmikov. Aromânul a fost capturat de forțele otomane și exilat pentru opt ani în regiunea Anatolia din actuala Turcie, şapte ani din aceștia petrecându-i într-o închisoare din Trabzon. În 1895 el s-a reîntors în Macedonia înrolându-se în cadrul unei organizații de eliberare a Macedoniei denumită  IMARO (Internal Macedonian Revolutionary Organization). Începând din acest moment s-a implicat permanent pentru obținerea independentei.
În 1902 Pitu Guli s-a deplasat în Bulgaria iar la întoarcerea în Macedonia a fost interceptat de forțele otomane, bruscat și obligat să se reîntoarcă în Bulgaria. În martie 1903 aromânul aflat la comanda unei trupe de eliberarea a trecut granița bulgaro-otomană având ca direcție Cruşova, iar în aprilie 1903 a murit eroic in lupta pentru apărarea Republicii Crușova, pe care a și proclamat-o în timpul Revoltei Ilinden, la locul numit Dealul Ursului. 
Este revendicat ca erou național atât în Bulgaria, cât și în Republica Macedonia, unde numele său este menționat de două ori într-un cântec patriotic vechi, devenit Imnul de stat după proclamarea independenței Republicii Macedonia. 

Poetul aromân Dina Cuvată din fosta republică iugoslavă a Macedoniei a cules în ţara sa un cântec de luptă despre Pitu Guli şi tovarăşul său de luptă macedonean Goţe Delcev, ale căror versuri vi le redam mai jos:

Goţe Delcev ş-Pitu Guli 
Ieşi –lea dado, tu ubor, 
S-mi pitreş cu mşatlu-ţ dor...
Ieşi –lea dado,s-mi pitreţ -
Berdanca tini s-u vedz, 
Tîş Pirin tu munţ, diparti, 
Ceta-l Delciu iu s-alumtă! 
Tuţ alepţă-s el’i bîrbaţ, 
Cu maliherli di braţ, 
Maş di bumbi încîrcaţ - 
<Nu vrem turţl’i s-l’iavem fraţ!>, 
Daţ bre fraţ, s-nă ascîpaţ!,
Macedonia ş-o-ari planlu! 
S-nu plîndz, dado – nu jilea, 
Ş-alt Goţe că va s-fîţea, 
Macedonia va-şi dubea - 
Di Cîcuş pîn Giumaia, 
Sinur aclo va şi-avea,
Nume-l Delciu nu-şi chirea -
Pitu Guli soţ l’i-eara, 
Cruşuva el şi-u ţînea, 
Meciţin Camen ş-si bîtea, 
Tiniri gioni aclo s-tuchea, 
Macedonia-şi libera – 
Cruşuva şi-l’i alîvda, 
Numa-l Pitu tinisea! 
Ieşi -lea dado, s-mi pitreţ - 
Viuvudălu-a nost s-ţ-lu vedz...


Goţe Delcev şi Pitu Guli
Ieşi, tu mamă, în curte, 
Să mă petreci cu frumosu-ţi dor... 
Ieşi –tu mamă, să mă petreci - 
Berdanca tu s-o vezi, 
Tocmai la Pirin în munţi, departe,
Unde ceata-l Delciu se luptă! 
Toţi aleşi ei bărbaţi, 
Cu armele pe braţe, 
Doar cu plumbi încărcate - 
<Nu vrem turcii să-i avem fraţi!> 
Daţi măi fraţi, să ne scăpaţi! 
Macedonia nu o lăsaţi... 
Goţe este căpitanul - 
Macedonia o are în plan! 
Să nu plângi mamă – nu jeli, 
Şi alt Goţe dacă se va naşte, 
Macedonia o va dubea -
Din Câcuş până în Giumaia, 
Graniţă acolo va fi, 
Numele lui Delciu nu se pierdea - 
Pitu Guli tovarăş îi era, 
Cruşova el o apăra, 
La Meciţin Camen se lupta, 
Tinerii viteji acolo se topeau,
Macedonia îşi eliberau -
Cruşova îi lăuda, 
Numele lui Pitu îl cinstea! 
Ieşi - tu mamă, să mă petreci - 
Voievodul nostru să ţi-l vezi....